Începând cu 1 ianuarie 2026, proprietarii de locuințe cu valori net superioare și posesorii de automobile cu preț ridicat vor simți din plin efectul noii taxe de lux. Adoptată ca parte a pachetului de măsuri fiscal-bugetare al Guvernului și promulgată de Președinte, această taxație se triplează față de nivelul actual, readucând în prim-plan întrebarea legitimă: este drept să plătească mai mult cei care au muncit să-și cultive un capital imobiliar sau auto deosebit?
Pe scurt, definirea elementelor impozabile rămâne similară, însă cuantumul încadrării schimbă radical dimensiunea povarei fiscale. Astfel, pentru case evaluate la peste 450.000 de euro, respectiv autoturisme cu preț de achiziție superior pragului de 100.000 de euro, contribuabilii vor achita o taxă lunară triplu mai mare. Guvernul avansează două motive principale: suplimentarea veniturilor la buget și un efect de disuasiune a consumului ostentativ, în contextul necesarului de echilibrare a finanțelor publice.
Formula de calcul este strâns legată de fosta declarație ANAF 216, care devine punctul de plecare al evaluării. Prin acest formular, proprietarul transmite Agenției Naționale de Administrare Fiscală valoarea de piață a imobilului sau precizează prețul de achiziție al autoturismului, completând informații despre data achiziției, spațiul construit și dotările suplimentare în cazul locuințelor, respectiv motorizare, opțiuni de fabricație și attestate de import în cazul mașinilor.
Ulterior, ANAF verifică aceste date, comparându-le cu un barometru de referință – valorile medii de tranzacționare din registrul național al tranzacțiilor imobiliare și baza de date dedicată vehiculelor rulate. În funcție de abaterea dintre valoarea declarată și media pieței, sunt aplicate coeficienți de corecție, care pot majora impozitul până la pragul maxim stabilit de lege. De exemplu, o locuință declarată la 500.000 de euro, dar care pe piață se tranzacționează în realitate cu 550.000 de euro, poate plăti taxe calculate pe baza ultimei valori.
În plus, reglementările nou introduse vin cu sancțiuni mai aspre pentru neraportare sau raportare sub nivelul real. Neconformitățile pot genera amenzi de la 1.000 până la 20.000 de lei, în funcție de gravitatea diferenței, dar și poprirea conturilor bancare în cazul refuzului de plată a amenzii. Astfel, ANAF își întărește arsenalul de control, trecând de la o abordare în mare parte preventivă spre una mai agresivă, cu mize semnificative de recuperare a sumei datorate.
Din perspectiva unui proprietar mediu, efectele practice pot fi resimțite în creșterea costurilor anuale, care se pot apropia de câteva mii de lei în plus. Dacă astăzi taxa pe clădiri de lux pornește de la câteva sute de lei pe an, din 2026 vom vorbi de ordinea sutelor de euro anual pentru fiecare apartament exclusivist sau vilă de top de pe piață. În privința mașinilor, proprietarii de limuzine, SUV-uri de lux și modele exotice ar putea plăti sume similare.
Din punct de vedere macroeconomic, această măsură ar putea limita cererea pentru segmentul premium, influențând indirect prețurile imobiliarelor de lux și vânzările de automobile cu prețuri peste medie. Pe de altă parte, statul estimează atragerea unor venituri suplimentare de circa 150 de milioane de euro pe an, sume direcționate către finanțarea programelor sociale și infrastructurii locale.
O a doua perspectivă de impact se referă la piața închirierilor. Proprietarii care vor dori să amortizeze costurile ridicate de impozitare ar putea transfera sarcina asupra chiriașilor, majorând prețurile de închiriere pentru locuințe din categoriile vizate de taxa de lux. Astfel, segmentul de mijloc al pieței imobiliare ar putea deveni mai concurențial, în vreme ce clasa mijlocie-superioară va resimți și ea indirect efectele noii taxe.
Din perspectiva mea, această decizie fiscală prezintă și un potențial risc de distorsionare a pieței. Pe termen lung, accentul pus pe taxarea excesivă a bunurilor de lux poate determina unele efecte inversate: investitorii pot ocoli piața imobiliară autohtonă, iar consumatorii cu posibilități vor căuta soluții de perfectare fiscală prin trusturi, trusturi fidei și alte artificii legale, care să mute oficial proprietatea în jurul unor entități cu sediu în afara țării.
În concluzie, triplarea taxei de lux de la 2026, însoțită de importanța formularului ANAF 216, reprezintă un demers fiscal ambitios, cu potențiale avantaje bugetare, dar și cu riscuri pentru dinamica piețelor de imobiliare și auto. Rămâne de văzut dacă acest efort de redistribuire va spori echitatea socială sau va produce efecte secundare neintenționate, complicând viața celor care au ales să investească în locuințe și mașini de calitate superioară. În orice caz, familia Guvern–ANAF va urmări cu atenție fiecare declarație pentru a nu scăpa nicio cifră ce merită taxată.