Recent, dezvăluirile privind practicile autorităților americane de imigrație au stârnit un val de indignare: după ce se infiltrează în conturile de Facebook și Instagram ale migranților, acum SUA colectează probe de ADN de la peste 133.000 de copii. Gestul, prezentat oficial ca o măsură de protecție și identificare, ridică însă numeroase semne de întrebare etice, juridice și sociale.
La o primă vedere, ideea pare justificată: în baza amprentelor genetice, autoritățile își pot crea un sistem mai eficient de urmărire a persoanelor care traversează ilegal frontierele și pot preveni eventuale fraude cu acte false. Dar când sub „umbrela siguranței” intră copii, riscurile de abuzuri și discriminare devin iminente.
În 2023, Agenția vamală și poștală americană a început să solicite probe biologice de la toți minori neînsoțiți care cer azil la granița de sud. Părinți, unchi, bunici – toate rudele cu care copiii pretind că au legături sunt verificate prin analize ADN. În teorie, e un mod de a opri traficul de ființe umane. În practică, e un paravan care expune vulnerabilitatea copiilor la un sistem birocratic imens și intruziv.
Dezbaterea nu se oprește doar la graniță: odată incluse în baza de date genetică, aceste informații pot fi folosite ulterior în anchete ce nu mai au legătură cu imigrația. O simplă suspiciune de infracțiune minoră ar putea transforma oricând un fost copil migrant într-un individ monitorizat pe viață. Conceptul de prezumție de nevinovăție, esențial într-o societate democratică, este astfel complet erodat.
Pe de altă parte, colectarea datelor de pe telefoanele mobile și din rețelele sociale completează portretul digital al fiecărui migrant. Ceea ce începea cu analizarea conversatiilor și conturilor Instagram, a ajuns să includă markerii genetici. În educație sau sănătate, programe de testare ADN sunt voluntare și vizează consimțământul informat. La frontieră, aplicarea pare obligatorie, fără garanții clare că informațiile nu vor fi comercializate sau folosite în scopuri nedorite.
Din perspectiva drepturilor copiilor, măsura ridică cel puțin trei probleme fundamentale. În primul rând, consimțământul – minorii nu pot, prin definiție, să dea acordul informat. În al doilea rând, intimitatea – probele ADN conțin codul vieții, iar stocarea lor pe termen nelimitat deschide calea către profilări genetice nedorite. În al treilea rând, impactul psihologic – etichetarea copiilor drept „suspecți” de la vârste fragede poate afecta grav formarea identității și încrederea în statul de drept.
Pe plan internațional, standardele Uniunii Europene sau ale Convenției ONU pentru Drepturile Copilului interzic astfel de practici excesive. În Europa, orice analiză biologică pe minori necesită avizul unui tutore legal și monitorizare strictă. SUA pare însă dispusă să prioritizeze securitatea și controlul migrației în detrimentul unor garanții fundamentale.
Dincolo de latura juridică, există și un argument social. Copiii migranți provin adesea din medii traumatizate: fug de războaie, violență sau sărăcie extremă. Obligația de a furniza ADN adaugă un stres suplimentar, dăunător dezvoltării emoționale. În plus, stigmatizarea pe criterii genetice îi poate marginaliza și mai mult în comunitățile de destinație.
Este momentul să ne întrebăm unde trasăm linia între protecția frontierelor și respectul pentru demnitatea umană. Monitorizarea digitală a conturilor de social media și testarea ADN în masă riscă să transforme frontierele într-un laborator al fricii și al dublei măsuri. În loc să integrăm persoane vulnerabile, le convoaie pe un culoar al suspiciunii infinite.
Pe termen lung, soluția nu stă în crearea unor baze de date gigantice, ci în reforme reale ale legislației de imigrație și în măsuri de integrare coerente. Investițiile în educație, sănătate și servicii sociale pentru familiile de migranți pot oferi mai multe rezultate decât orice algoritm de profilare. În plus, transparența și supravegherea independentă a oricărei proceduri biometrice trebuie să devină o condiție esențială.
În concluzie, colectarea ADN-ului copiilor migranți de către autoritățile americane reprezintă un atentat la drepturile fundamentale ale omului și la principiile statului de drept. Sub pretextul securității naționale, vulnerabilizăm exact grupurile care au nevoie de protecție sporită. Avem nevoie urgent de dezbateri publice, de presiune internațională și de legislație mai clară pentru a garanta că demnitatea și intimitatea copiilor nu vor fi niciodată negociabile.