Un studiu recent realizat în Olanda aduce vești încurajatoare pentru cadrele didactice, părinți și elevi: restricția utilizării telefoanelor mobile în școli pare să îmbunătățească semnificativ capacitatea de concentrare și climatul educațional. După mai bine de un an de la introducerea interdicției, cercetătorii au descoperit creșteri notabile ale implicării în procesul de predare-învățare și o reducere a distragerilor, conturând noi direcții pentru politicile școlare din Europa și din lume.
Analiza guvernamentală, bazată pe răspunsurile a 317 licee din Țările de Jos, arată că aproximativ 75% dintre unități au observat efecte pozitive ale măsurii: ore mai line, mai puține întreruperi și o scădere a comportamentelor disruptive. Profesorii raportează că elevii sunt mai atenți la explicații, pun întrebări relevante și manifestă o implicare activă în discuțiile de clasă. Rezultatele conturează un tablou promițător pentru oricine se întreabă dacă renunțarea temporară la gadgeturi poate genera beneficii reale în educație.
Din perspectivă pedagogică, interdicția telefoanelor contribuie la crearea unui spațiu sigur și calm, în care cadrul didactic nu se mai luptă cu mii de notificări și alerte care deturnează atenția elevilor. Fără tentația mesajelor de pe WhatsApp sau a clipurilor virale, orele devin mai fluide și se câștigă timp pentru exerciții practice, dezbateri și proiecte colaborative. Învățarea se mută astfel dinspre un format fragmentat spre un context holistic, în care elevii trăiesc experiențe de grup autentice.
Pe plan psihologic, reducerea dependenței de telefoane are efecte surprinzătoare în diminuarea anxietății și a sindromului FOMO (fear of missing out). Elevii au mai puține motive să verifice constant ecranul și se pot concentra pe sarcinile școlare. În plus, pauzele fără dispozitive facilitează conversațiile față în față și întăresc conexiunile sociale: colegii redescoperă importanța dialogului direct, iar competențele de comunicare interpersonală capătă o nouă valoare.
Cu toate acestea, orice măsură radicală presupune și provocări. Unele voci semnalează riscul în care se pot afla elevii în situații de urgență, când accesul la telefon este esențial. Altele subliniază necesitatea formării unui cadru transparent: care sunt excepțiile, cum se gestionează confiscarea temporară și cum se reintegrează elevii reținuți de cadrele didactice. O procedură clară și un dialog deschis cu părinții pot tempera aceste temeri și pot transforma interdicția într-o practică corectă și predictibilă.
Implementarea cu succes a acestui model cere o serie de pași practici: amenajarea unor spații sigure unde telefoanele pot fi depozitate, instruirea profesorilor în tehnici de management al clasei fără gadgeturi și promovarea unui acord reciproc între elevi și școală. Astfel, regula nu va fi percepută ca o simplă obligație, ci ca o oportunitate de a experimenta forme noi de colaborare și de creativitate, în care tehnologia își găsește locul după orele de curs.
Pentru România, studiul olandez constituie un punct de plecare important în dezbaterea despre rolul telefoanelor în școală. Deși contextul cultural și infrastructura școlară diferă, există elemente comune: digitalizarea accelerată, dependența adolescenților de mediul online și efortul cadrelor didactice de a îmbunătăți performanțele școlare. O analiză atentă a modelului olandez ne poate inspira să testăm propriile politici, să ajustăm reguli și să pornim inițiative pilot în liceele și gimnaziile din România.
Din perspectiva mea, soluția ideală nu este o scindare totală între tehnologie și învățare, ci un echilibru sănătos: perioade de concentrare fără distrageri, combinate cu momente de lucru digital asistat. Telefoanele pot deveni instrumente utile în proiecte de cercetare sau aplicații didactice, însă nu trebuie să se transforme în principalele „ferestre” către lume când profesorul predă. Este nevoie de un pact al întâlnirii autentice, în care elevii și profesorii stabilesc reguli comune, iar tehnologia își recâștigă respectul și rolul educațional.
Concluzionând, experiența olandeză demonstrează că simpla decuplare a telefoanelor în școli poate avea un impact semnificativ asupra procesului educațional. Printr-un cadru bine definit, susținut de bune practici și comunicare transparentă, această măsură poate transforma orele de clasă într-un spațiu de concentrare reală și schimb de idei. România are ocazia să învețe din acest experiment și să adapteze conceptul la nevoile sale, pentru a cultiva generații capabile să folosească tehnologia cu măsură și înțelepciune.