Într-o lume în care reţelele sociale se împletesc tot mai strâns cu viaţa politică, Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a luat o decizie fără precedent: a transmis o notificare oficială către TikTok, semnalând existenţa unei reţele de conturi ce ar putea distorsiona opţiunile electorale ale cetăţenilor de pe malurile Prutului. Gestul, clădit pe prevederile Digital Services Act, stârneşte atât speranţe de transparenţă digitală, cât şi controverse privind sfera de competenţă a autorităţii române.
Raportul întocmit de Expert Forum (EFOR), care a stat la baza intervenţiei CNA, detaliază o structură de 17 conturi centrale, însoţite de aproape o mie de profiluri-soldaţi. Într-o singură săptămână, hashtagul asociat candidatului Vasile Costiuc a acumulat peste un milion de vizualizări, cifră ce nu reflectă, spun analiştii, un interes real, ci un mecanism artificial de amplificare. Acest fenomen nu e tocmai străin spaţiului românesc: în urmă cu câteva luni, o creştere fulminantă a vizibilităţii pe TikTok a lui Călin Georgescu a atras atenţia asupra aceluiaşi tipar de „boost” digital coordonat.
Atrage atenţia modul în care EFOR subliniază vulnerabilităţile proceselor electorale. În cadrul raportului, asistăm la un veritabil exerciţiu de comparaţie: aproape identic cu ceea ce s-a întâmplat în România, spectacolul de conturi ce mimează sprijinul public riscă să transforme campaniile politice în campanii mascate de publicitate platită. Lipsa de transparenţă a finanţatorilor şi a organizatorilor campaniilor online sporeşte riscul de dezinformare.
Şedinţa CNA a scos la iveală poziţii divergente. În timp ce vicepreşedintele Valentin Jucan şi câţiva colegi au pledat pentru responsabilitatea legală impusă de DSA, membrii mai critici s-au arătat dezgustaţi de implicaţia autorităţii într-un scrutin organizat în afara României. Georgică Severin, de pildă, a părăsit sala, considerând gestul o potenţială imixtiune politică, capabilă să erodeze imaginea instituţiei.
Pe de altă parte, vocile care susţin demersul CNA au atras atenţia asupra unui aspect esenţial: numeroşi cetăţeni moldoveni deţin şi paşaport românesc, votând de pe teritoriul ţării noastre. În acest context, protejarea integrităţii informaţiei online devine nu doar o obligaţie legală, ci şi o necesitate morală. Precedentul creat în România obligă platformele digitale să ridice gradul de transparenţă şi să raporteze prompt orice manipulare coordonată.
Notificarea trimisă către TikTok solicită verificarea conformităţii conturilor semnalate cu politicile interne ale reţelei, dar şi cu cerinţele DSA privind evaluarea riscurilor sistemice. Practic, TikTok are obligaţia de a analiza dacă aceste conturi se înscriu în tiparul comportamentului neautentic coordonat şi, eventual, de a le bloca sau demonta mecanismele de amplificare artificială.
Analizând cifrele, nu putem ignora cât de rapid se poate crea impresia unui avalanş de susţinere populară. În era algoritmilor, vizibilitatea nu mai depinde doar de mesaj, ci şi de masă critică de like-uri şi share-uri generate de roboţi sau de grupuri bine organizate. O astfel de strategie produce efectul de „bandwagon”, în care alegătorii reali se pot lăsa influenţaţi de aparenţa unui trend viral.
În opinia mea, e momentul să redefinim rolul instituţiilor publice în spaţiul digital. CNA a dovedit curaj, asumându-şi rolul de arbitru al transparenţei, dar deschiderea unui al doilea front electoral, chiar şi indirect, vine cu riscuri diplomatice. Întrebarea rămâne: până unde trebuie să meargă autoritatea pentru a proteja publicul de manipulare convenită?
Desigur, responsabilitatea finală revine platformelor precum TikTok. Ele deţin puterea de a diminua influenţa reţelelor toxice sau de a perpetua un mediu informaţional deformat. Dacă nu vor implementa rapid mecanisme de monitorizare şi sancţiune, riscăm să asistăm la noi valuri de voturi „contorizate” artificial, care erodează democraţia.
În concluzie, demersul CNA reprezintă o lecţie importantă privind interconectarea politică a spaţiilor media digitale. Deşi ancorată în realităţi transfrontaliere, iniţiativa pune în discuţie responsabilitatea fiecăruia dintre noi – autorităţii de reglementare, platformelor şi cetăţenilor – de a crea un ecosistem online în care votul fiecăruia să conteze cu adevărat. În fond, dacă procesul electoral devine o simplă cursă de vizualizări, pierdem esenţa democraţiei: vocea reală a fiecărui alegător.