Într-un peisaj în care educația devine tot mai ghidată de obiective strategice, Rusia a deschis recent în Krasnodar o „academie de drone” destinată elevilor de gimnaziu și liceu. Sub îndrumarea veteranilor din războiul din Ucraina, copiii învață să proiecteze, să asambleze și să piloteze aparate de zbor fără pilot – competențe care, oficial, pot servi aplicări civile, dar care au un evident potențial militar.
Ideea unei materii dedicate UAV-urilor (Unmanned Aerial Vehicles) se încadrează într-un amplu proiect de militarizare a învățământului. Ministerul Educației a extins programe de propagandă în școli și grădinițe, iar acum include, pe lângă lecțiile de „valori tradiționale”, module tehnice susținute de veterani direct de pe front. Contextul extern accentuează semnificația acestei inițiative: în ultimele săptămâni, state precum România și Polonia au raportat încălcări ale spațiului aerian prin drone rusești, iar NATO a sporit măsurile de securitate la flancul estic.
La Krasnodar, primarul local a anunțat că școala de drone va oferi cursuri gratuite, cu sesiuni practice pe simulatoare și laboratoare echipate cu imprimante 3D. Elevii sunt evaluați nu doar după cunoștințe teoretice, ci și după abilități motorii fine și „înclinație spre tehnologie” – criterii care favorizează selecția rapidă a celor mai promițători candidați.
Curricula pune accent pe toate etapele: de la proiectarea componentelor digitale, modelarea CAD și imprimare 3D, până la montaj, calibrare și întreținerea dronelor. Elevii învață să interpreteze date de la senzori, să planifice rute de zbor și să asigure comunicarea dintre aparat și stația de control. În teorie, aceste deprinderi sunt utile în agricultură, pentru cartografiere sau monitorizarea mediului. În realitate, însă, ritmul accelerat și prezența instructorilor veteranizează rolul acestor cursuri într-un program de rezervă tehnică pentru armata rusă.
Mai mult, elevii își exersează gândirea tactică elementară: identificarea țintelor, evaluarea terenului și coordonarea zborurilor în „misiuni” simulative. În paralel, competițiile școlare – organizate la nivel regional și național – testează capacitatea copiilor de a dezvolta prototipuri care parcurg toate etapele, de la idee la demonstrație de zbor. Premiile includ burse în centre de cercetare și parteneriate cu firme din industria apărării. Astfel, deja de la vârsta adolescenței, tinerii primesc un semnal clar: cariera tehnică se poate suprapune cu un viitor militar.
Implicarea veteranilor de război adaugă un component simbolic și practic. Ei nu doar povestesc experiențe de pe front, ci și livrează know-how despre exploatarea dronelor în realități de conflict. Prezența lor conferă legitimitate ideii că aceste lecții nu sunt doar un hobby, ci o misiune națională. În plus, autoritățile întăresc ideea că fiecare copil are datoria de a contribui la securitatea țării, iar tehnologiile de supraveghere devin parte din identitatea civică.
Din perspectiva societății ruseşti, inițiativa poate părea un proiect educațional ambițios, menit să modernizeze învățământul și să stimuleze inovația. Pentru observatorii externi, însă, școala din Krasnodar pune în lumină cum se conturează o generație pregătită pentru conflagrații viitoare: elevii dobândesc competențe dual-use, greu separabile între aplicațiile pașnice și cele militare.
În plan internațional, această tendință nu rămâne fără ecou. Reportări recente arată că autoritățile de la București și Varșovia au interceptat zeci de drone „suspecte” în proximitatea frontierelor, iar reacția NATO vizează consolidarea sistemelor de apărare antirachetă și antidrone. Toate acestea decurgeau din percepția că Rusia își pregătește nu doar armata profesionistă, ci și un corp auxiliar cu pregătire tehnică avansată.
Întrebările ridicate de această militarizare timpurie a educației sunt profunde: cum protejăm drepturile copilului când acesta participă la lecții cu finalitate potențial combativă? Poate exista un cadru legal care să reglementeze predarea unor abilități dual-use la vârste fragede? Și, nu în ultimul rând, unde se trasează linia dintre inovare și propagandă?
Modelul din Krasnodar riscă să creeze o cultură în care tehnologia devine implicit asociată cu puterea militară. Copiii văd în dronă nu doar un instrument de explorare, ci și un obiect al mândriei naționale și al datoriei față de „patria invadată”. Pe termen lung, această mentalitate poate alimenta o viziune în care educația STEM devine sinonimă cu pregătirea combativă.
Pe de altă parte, există un apetit real pentru tehnologie și robotică printre tinerii ruși; școala de drone ar putea fi, în teorie, o rampă de lansare pentru o industrie inovatoare civilă. Însă estetica militară, uniformele și simbolistica războiului încurajează o absorție ideologică care transformă laboratoarele în ateliere de război.
Concluzionând, inițiativa de la Krasnodar este un semnal al modului în care conflictele se extind dincolo de câmpurile de luptă, infiltrând școlile și laboratoarele. Într-o lume tot mai polarizată, copiii devin, voluntar sau nu, actori ai strategiei naționale de apărare. În locul globului sau al bancii de școală, drona devine noul portal de învățare – un portal cu deschidere către inovație, dar și către spectrul războiului.
Întrebarea care rămâne este aceasta: cum putem reechilibra educația tehnologică, astfel încât inovația să nu fie rivală în slujba conflictului, ci parte integrantă a unui viitor pașnic și sustenabil?