Un recent studiu semnat de cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology readuce în prim-plan dilema momentului: dacă inteligența artificială devine adevăratul șomer al lumii moderne sau doar o scuză pentru eliminarea forței de muncă umane. Concluzia este tulburătoare: peste 11% din angajații din Statele Unite, adică mai mult de 20 de milioane de persoane, își pot pierde parțial sau total locurile de muncă în fața unor algoritmi și roboți deja disponibili.
Raportul analizează, cu ajutorul Iceberg Index – un instrument creat în colaborare cu Oak Ridge National Laboratory – peste 32.000 de competențe profesionale din 3.000 de regiuni americane. Fiecare angajat este privit ca un „agent autonom” care realizează un set de sarcini, comparat cu sute de unelte de inteligență artificială deja operaționale. Scopul a fost să se identifice ce activități pot fi preluate imediat de mașini, fără a mai aștepta generații viitoare de tehnologii.
Rezultatele sunt greu de ignorat: sarcinile expuse automatizării însumează aproape 1,2 trilioane de dolari în venituri salariale anuale, dintr-o piață de 9,4 trilioane. Deși, până acum, efectele resimțite se limitează la 2,2% din piața totală – adică 211 miliarde de dolari – cercetătorii avertizează că acesta este doar începutul. Ritmul de implementare al IA este mult mai rapid decât capacitatea multor industrii de a se recalifica sau de a ajusta procesele interne.
Din propriul unghi de analiză, sunt convins că acest studiu reprezintă un semnal de alarmă pentru întreaga lume, nu doar pentru Statele Unite. Deși economia americană este printre cele mai flexibile, tot acolo inovația digitală a creat deja decalaje majore între regiuni și categorii de profesii. Imaginea de ansamblu ne arată că inteligența artificială nu doar înlocuiește oameni, ci reconfigurează modul în care se produce valoare.
Un aspect esențial scos în evidență de raport este fragmentarea locurilor de muncă: nu se discută despre dispariția completă a anumitor meserii, ci despre preluarea unor componente-cheie. Activități precum prelucrarea volumelor mari de date, redactarea primelor versiuni de rapoarte, procesarea cererilor de suport pentru clienți sau sarcinile repetitive de back-office sunt printre cele mai „vulnerabile”.
Impactul este resimțit cu precădere în domenii precum servicii financiare, logistică, retail, call-centere, marketing sau analiza preliminară de date. În aceste sectoare, angajații pot vedea cum părți din fișa postului lor sunt elastic preluate de algoritmi, iar responsabilitățile „rămase” se transformă rapid în criterii de eficiență și performanță mai dure.
Reacțiile de pe rețelele de socializare reflectă frustrarea unei forțe de muncă care simte că tehnologia evoluează mai rapid decât reglementările. Unii se tem că vom asista la un val de restructurări agresive, în care procentajul de profit al companiilor va crește, iar nivelul de ocupare a populației va scădea. Voci din mediul politic avertizează deja că, fără intervenție publică, tensiunile sociale pot escalada.
Pe de altă parte, companiile identifică în acest studiu o șansă imensă de reducere a costurilor și de creștere a productivității. Tăierea a 1,2 trilioane de dolari din cheltuielile salariale ar putea reinjecta resurse în inovație, cercetare și expansiune globală. Însă, în absența unei strategii de recalificare și de protecție socială, efectul poate fi unul distructiv pentru comunitățile locale.
Politicienii și factorii de decizie trebuie să privească cifrele MIT ca pe un apel la colaborare interdisciplinară: guverne, educational, mediul de afaceri și societatea civilă trebuie să dezvolte programe de formare în domenii complementare IA, scheme de sprijin pentru cei dați afară și reglementări care să asigure un echilibru între profit și bunăstarea colectivă.
În concluzie, studiul MIT nu livrează un verdict definitiv, ci ne oferă o hartă a riscurilor și oportunităților. Inteligența artificială este deja capabilă să preia sarcini vitale în mii de companii, iar impactul economic și social se va intensifica. Rămâne ca noi, ca societate, să decidem cum folosim acest avans tehnologic: ca pe un motor de creștere incluzivă sau ca pe o forță perturbatoare care va accentua inegalitățile. Viitorul pieței muncii va aparține celor care anticipează schimbarea și se adaptează rapid.