Sub aparența unei politici menite să asigure securitatea națională, guvernul Statelor Unite a extins monitorizarea migranților minori: după ce deja verifică conturile de Facebook și Instagram, acum colectează și probe de ADN de la 133.000 de copii. Această abordare ridică întrebări urgente despre drepturile fundamentale ale celor mai vulnerabili dintre noi și despre limitele legitime ale oricărei autorități statale.
Pentru început, trebuie să înțelegem amploarea demersului. Peste 130.000 de copii migranți sunt înregistrați de autorități drept posibili factori de risc, ca și când fiecare adolescent ar fi un potențial infractor sau amenințare teroristă. În paralel cu verificările detaliate ale profilurilor de social media — un instrument răspândit de câțiva ani pentru a evalua „starea mentală” și intențiile migranților — probele biologice sunt prelevate chiar înainte de a fi încredințați unor familii din SUA sau unor organizații umanitare.
Dincolo de cifrele reci, stă o realitate emoțională cruntă: copii speriați, despărțiți de familii, care nici nu înțeleg pe deplin consecințele unei asemenea proceduri. Prelevarea de ADN fără un cadru transparent și fără un acord explicit din partea părinților încalcă nu doar bunele practici medicale, ci și principiile internaționale privind drepturile copilului. În plus, există riscul ca aceste date genetice să fie păstrate pe termen nelimitat și folosite în contexte neautorizate.
Din punct de vedere legal, practica contravine spiritului celui de-al patrulea amendament al Constituției SUA, care protejează cetățenii împotriva perchezițiilor și coercițiilor nejustificate. Deși migranții nu au statut de cetățeni, standardele internaționale de drept umanitar și drepturile copilului ar trebui să ofere un nivel minim de protecție. În lipsa unui cadru legislativ adaptat, aceste proceduri rămân la discreția agențiilor guvernamentale.
Istoria ne învață că astfel de măsuri de securitate extreme riscă să creeze discriminări pe baza originii etnice sau religioase. În diferite momente, colectarea datelor biometrice a fost folosită pentru a justifica internări abuzive, profilări rasiale sau pentru a motiva respingerea cererilor de azil. Trecutul ar trebui să ne avertizeze că o simplă extindere a competențelor autorităților, alimentată de teama de terorism, poate duce rapid la abuzuri sistematice.
Mai mult, ADN-ul este o informație extrem de sensibilă. Datele genetice pot dezvălui predispoziții medicale, pot pune în perspectivă istorii familiale sau pot fi folosite ulterior în scopuri de supraveghere. Un simplu hack, o scurgere de date sau un act deliberat de corupție pot transforma aceste probe biologice într-o armă împotriva persoanelor vizațe. Cine va răspunde dacă informații privind bolile ereditare sau legăturile de familie ajung în mâini greșite?
Analiza reală trebuie să plece de la o întrebare simplă: merită sacrificiul libertăților fundamentale pentru o iluzorie creștere a securității? Există soluții alternative — cooperare internațională mai eficientă, proceduri de screening bazate pe riscuri reale, sprijin sporit pentru integratori și protejarea reală a refugiaților vulnerabili. În loc să transformăm fiecare migrant într-un potențial infractor, am putea dezvolta un sistem bazat pe încredere și transparență.
În concluzie, monitorizarea exhaustivă a conturilor de social media și colectarea de ADN de la copii migranți reflectă o viziune a securității care a uitat de esența demnității umane. Dacă vom accepta tacit aceste practici, vom deschide calea spre o societate în care copilăria și intimitatea devin teritorii fără scut. În numele protecției, nu trebuie să devenim idolatri ai supravegherii: adevărata siguranță se clădește pe respectarea drepturilor, nu pe extinderea iluzorie a controlului.