Descoperirea recentă a unei inscripții misterioase într-o criptă aflată la marginea centrului istoric al orașului Napoli a aprins imaginația cercetătorilor și pasionaților de istorie. Texte cufundate în timp, gravate pe piatră, emit ecouri despre un voievod mitic, cunoscut sub numele de Vlad Țepeș. Dacă ipoteza specialiștilor se va dovedi adevărată, am putea reevalua complet istoria unuia dintre cei mai controversați conducători din Evul Mediu și am pătrunde în cele mai întunecate cotloane ale relațiilor politice dintre Țările Române și restul Europei în secolul al XV-lea.
Legenda spune că Vlad Țepeș, supranumit Dracula, și-ar fi găsit odihna veșnică în unul dintre mănăstirile din România sau poate pe insula Snagov. Însă absența unui mormânt cert, combinată cu numeroase recorduri istorice contradictorii, a lăsat loc speculațiilor. Unele surse medievale indică prizonieratul său, încheiat brusc printr-o execuție politică, care s-ar fi petrecut undeva peste hotare. Faptul că inscripția apare tocmai la peste 1.200 de kilometri distanță, sub străzile înguste ale unui oraș italian, contrazice toate teoriile clasice și ar putea schimba manualele de istorie.
Epigrafia descoperirii este cu adevărat fascinantă. Textul, gravat în latină medievală cu influențe slavone, amintește de un „princeps Valachus” și de un an „MCDLXVIII” (1468), plasându-l în perioada imediat următoare morții lui Vlad Țepeș, consemnată în 1476. În plus, simboluri bizantine și cruci stilizate conturează un peisaj religios complex, sugerând existența unei comunități ortodoxe clandestine în inima Italiei renascentiste. Dacă aceste detalii vor rezista analizei specialiștilor, ar putea reieși un traseu secret de pelerinaj și exil pentru conducătorul valah.
Arheologii italieni și epigrafiștii implicați în proiect au fost precauți în declarații. Au subliniat necesitatea unor teste de datare prin carbon 14, analiza stilistică a scrierii și compararea cu documente contemporane. S-a propus, de asemenea, o campanie de scanare a și altor cripte din zonă, pentru a descoperi eventuale fragmente de oseminte sau alte artefacte ce pot confirma prezența valahului. Se ridică însă întrebarea: cum ar fi ajuns Vlad Țepeș în sudul Italiei, departe de câmpurile de luptă otomane și intrigile curților transilvănene?
O posibilă explicație ține de alianțele politice dintre regii francezi și domnitorii Țărilor Române. După luptele crunte cu otomanii, Vlad ar fi solicitat azil și ajutor pe teritoriul regal al Neapolelui. Acolo ar fi fost primit de familia Anjou, interesată să-și extindă influența în Balcani. În acest context, exilul său capătă sens: un voievod întemnițat, protejat de un pact politic secret, transferat discret într-o mănăstire catolică unde, sub protecția clerului, și-a încheiat zilele. Inscripția din criptă ar reprezenta, astfel, dovada tăcută a unei alianțe transnaționale și a unei misiuni inaccesibile privirii publice.
Pe de altă parte, există și ipoteza falsului cultivat de negustorii de relicve și turiști dornici de senzațional. Italia este deja renumită pentru pilde legendare, de la Sfântul Valentin până la tăblițele apocrife. În acest sens, inscripția ar fi un produs artizanal menit să atragă atenția vizitatorilor, în special a celor interesați de mitul Dracula. Prin urmare, rigurozitatea științifică este esențială pentru a demonta eventuale manipulări și a proteja patrimoniul istoric local.
Pentru România, descoperirea reprezintă o oportunitate unică. Aducerea în prim-plan a unor dovezi tangibile despre Vlad Țepeș ar intensifica cercetările academice, ar genera expoziții itinerante și ar atrage studenți și pasionați din întreaga lume. În același timp, ne îndeamnă să reflectăm la identitatea noastră, la modul în care istoriografia oficială poate fi regândită prin prisma unor artefacte recuperate din cele mai neașteptate locuri.
Concluzia este că inscripția din cripta napoletană deschide un capitol fascinant al studiilor medievale și al relațiilor culturale dintre Occident și Țările Române. Fie că vom descoperi, în cele din urmă, adevăratul mormânt al lui Vlad Țepeș, fie că ne vom confrunta cu un fals elaborat, demersul științific și dialogul intercultural vor câștiga. Misterul gravat în piatră ne amintește că istoria nu este niciodată definitivă, iar căutarea răspunsurilor poate fi cea mai valoroasă aventură a noastră.