O descoperire arheologică dintr-o criptă medievală din Napoli a stârnit un val de curiozitate în rândul cercetătorilor și pasionaților de istorie. O inscripție enigmatică, gravată pe zidul interior al mormântului, ar putea oferi indicii despre adevăratul loc de odihnă al lui Vlad Țepeș, domnitorul valah cunoscut pentru metehnele sale necruțătoare. Dacă se confirmă ipoteza, această criptă italiană ar schimba complet perspectiva asupra destinului trupului lui Vlad Împalerul.
Vlad Țepeș a murit în 1476, în împrejurări care au rămas, până azi, ambigue. Se bănuiește că domnitorul Valahiei a fost ucis în luptă sau trădat de apropiați, iar mormântul său a fost distrus de turci sau mistificat de boierii locali. De-a lungul secolelor, numeroase teorii au circulat: unii susțin că rămășițele sale au fost arse, alții că au fost mutate în secret într-un alt loc din Țară Românească ori străine, precum Țara Sfântă ori Rusia.
În acest context sumbru, descoperirea din Napoli capătă o importanță inedită. Cripta, aflată sub o biserică gotică din secolul al XV-lea, a fost investigată recent de o echipă de istorici și epigrafi. Gravura de pe peretele opus intrării conține un text prescurtat, în latină împănată cu câteva cuvinte slavone, care se poate traduce aproximativ astfel: „Aici odihnește cel ce s-a luptat pentru creștinătate și a împuns cu dreapta judecată”. Alături, un simbol asemănător cu o figurină de mână ținând o lance atrage atenția prin detaliu și stil.
Deși mențiunea nu îl numește explicit pe Vlad Țepeș, caracteristicile inscripției – referințele la „dreapta judecată” și „creștinătate” – se potrivesc profilului istoric al domnitorului care a refuzat supunerea în fața Imperiului Otoman și a folosit metoda Țepuirii ca semn de avertizare. În plus, analizând forma literelor și meșteșugul gravorului, experții datează inscripția între anii 1480–1500, deci imediat după moartea lui Vlad.
Legătura dintre Valahia și regatul Neapolelui nu este, însă, una directă. Cu toate acestea, în secolul al XV-lea, familii nobiliare italiene trimiteau mercenari în Țările Române pentru confruntări sau negocieri politice. Este plauzibil ca un partid al Țării de Jos al lui Vlad să fi purtat corespondență sau chiar să fi trimis delegați la Neapole, unele dintre aceste persoane păstrând, după trecerea în neființă, obiecte funerare și documente în cripta unei familii catolice.
Analizând această ipoteză, ne putem imagina că trupul voievodului a fost transportat, în confidențialitate, în Italia pentru a nu cădea în mâinile turcilor. Ar putea exista, deci, o legătură ascunsă între un negustor sau o casă de schimb bani napolitană și Curtea valahă. Însă până la proba carbonului-14 și testele ADN, rămășițele pot aparține oricui, de la un căpitan de mercenari la un călugăr misterios, adept al cruciadelor.
Pe de altă parte, epigrafilor le stă în mână interpretarea semnelor grafice și a stilisticii. Tipul literelor gotice, combinația între latină și slavonă, dar și elementele decorative ar putea indica prezența unui gravor itinerant, călător între Transilvania și sudul Italiei. Dacă acest artizan a lucrat pentru un cerc restrâns de clienți influenți, renegată de istoriografia oficială, descoperirea capătă și mai multă savoare.
Din perspectiva turistică și culturală, un posibil mormânt al lui Vlad Țepeș în Napoli ar aduce un nou val de vizitatori în sudul Italiei. Colaborarea între autoritățile italiene și cele române ar putea fructifica acest potențial, urmând să se dezvolte trasee tematice, expoziții și conferințe. Abia atunci vom ști dacă inscripția este doar un indiciu tangential sau chiar o chemare către adevărata locație a trupului domnitorului.
Cu toate acestea, trebuie să ne ferim de senzaționalism. Controversele istorice riscă să atragă doar titluri senzaționale, subminând rigoarea academică. O descoperire de asemenea amploare se obligă setului de reguli științifice: excavări documentate, analize de laborator și compararea cu mărturii scrise contemporane. Dincolo de romantismul legendei, adevărul istoric este cel mai valoros tesaur.
Încheiem cu ideea că fiecare inscripție parcă uitată păstrează atât mister, cât și chemarea de a fi descifrată. Dacă într-adevăr mormântul lui Vlad Țepeș zace sub străzile din Napoli, vom asista la o redefinire a unui personaj istoric profund polarizant. Între timp, descifrarea acestei criptograme ne provoacă să reflectăm asupra modului în care memoria colectivă și patrimoniul național pot călători peste granițe, peste secole, până când un semn finit iese la iveală în lumina veritabilă a cercetării științifice.