Anunțul Comisiei Europene despre noul cadru financiar multianual pentru 2028–2035 a stârnit reacții puternice în rândul statelor membre. Cu un pachet financiar record de aproximativ 1,8 trilioane de euro, președinta Ursula von der Leyen a promis un buget „mai mare, mai inteligent și mai precis”. În această ecuație, România pare să fie printre beneficiarii clari ai unor alocări semnificative pentru tehnologie și apărare, în timp ce fermierii și natura riscă să rămână în umbră.
Primul element care iese în evidență este creșterea investițiilor în tehnologie. Executivul comunitar vizează accelerarea transformării digitale prin granturi generoase și parteneriate public-private menite să consolideze infrastructura 5G, centrele de date și proiectele de inteligență artificială. Pentru România, unde sectoarele IT și telecomunicații sunt deja în plină expansiune, această linie de finanțare poate aduce oportunități noi de inovare, dar și provocări în privința pregătirii forței de muncă și a securității cibernetice.
Pe de altă parte, bugetul pune accent pe consolidarea capacității de apărare a Uniunii. Pe fondul tensiunilor geopolitice și al necesității de a-și asigura autonomia strategică, UE alocă resurse importante pentru achiziția de echipamente de ultimă generație și sprijinirea cooperării militare dintre statele membre. România, plasată la granița de est a blocului comunitar, ar putea primi fonduri pentru modernizarea armatei, consolidarea sistemelor antirachetă și programe de instruire comună. Această alocare reflectă importanța geostrategică a țării, dar ridică întrebări legate de echilibrul între bugetul apărării și alte sectoare socio-economice.
În paralel, fermierii români și sectorul agricol în ansamblu nu se pot lăuda cu aceleași vești bune. Subvențiile pentru agricultură au fost menținute la niveluri modeste, fără majorări semnificative care să corecteze decalajele față de media UE. În condițiile în care costurile de producție au crescut, iar concurența internațională devine tot mai acerbă, mulți agricultori se tem că vor fi forțați să abandoneze activitatea sau să reducă suprafețele cultivate. Această situație poate submina securitatea alimentară locală și genera un val de migrație din mediul rural către orașe.
Natura și biodiversitatea par, de asemenea, să rămână pe plan secundar. Deși bugetul European include fonduri pentru politici de mediu și adaptare la schimbările climatice, volumul alocat pentru protecția ecosistemelor fragile și refacerea coridoarelor verzi nu satisface așteptările ONG-urilor și ale comunităților locale implicate în conservare. Ecosistemele de la Dunăre, Rezervația Delta și ariile montane riscă să suporte presiunea dezvoltării industriale și infrastructurii de apărare, fără a primi resurse adecvate pentru măsuri de conservare.
Analizând aceste direcții, apare o dilemă clasică: cum poate România să valorifice oportunitățile oferite de investițiile în tehnologie și apărare, fără a sacrifica agricultura și mediul? Un prim pas ar fi orientarea unui procent din fondurile digitale către proiecte de agricultură de precizie, care să reducă consumul de apă și pesticide. Astfel, fermierii ar primi sprijin prin inovații care le optimizează costurile și sporesc reziliența la schimbările climatice.
De asemenea, se impune o abordare integrată în care infrastructura de apărare să fie proiectată cu respect pentru zonele protejate. Implicarea autorităților locale, a societății civile și a comunităților științifice ar putea genera planuri de coabitare între facilități militare și coridoare ecologice. O astfel de strategie ar demonstra că securitatea națională și protecția mediului nu sunt obiective contradictorii, ci complementare.
Nu în ultimul rând, România trebuie să-și consolideze capacitatea de absorbție a fondurilor europene. Experiențele trecute arată că birocrația excesivă și lipsa de parteneriate transparente întârzie proiectele importante. Digitalizarea procedurilor administrative și înființarea unor celule de monitorizare a implementării pot accelera debutul investițiilor și asigura respectarea termenelor.
În concluzie, noul buget al UE pentru perioada 2028–2035 aduce României șanse reale de dezvoltare în domeniul tehnologic și de apărare, însă beneficiile vor fi incomplete dacă nu sunt incluse și sectoarele vulnerabile precum agricultura și protecția mediului. Echilibrul dintre creștere economică, securitate și sustenabilitate ecologicală rămâne esențial. Numai printr-o viziune integrată și prin colaborare între autorități, mediul privat și societatea civilă se va putea transforma acest buget ambițios într-o veritabilă oportunitate de progres pentru toți cetățenii.”